Am revenit

...in forta, sper eu. Acum marea intrebare: de ce am lipsit?
   Motive ar fi multe: lipsa timpului, lipsa ideilor pentru subiecte pertinente, lenea, etc. Adevarul este ca atunci cand am inceput sa scriu pe acest blog nu am fost constienta de timpul pe care il implica o asemenea activitate. Acum cu siguranta ii apreciez mult mai mult pe bloggerii care posteaza zilnic si nu ii mai judec pe cei care ies la lumina cu ceva nou "doar" o data la 3-4 zile.

Perle bac 2011

1.În Argeş, de exemplu, unul dintre absovenţii de clasa a XII-a care a susţinut proba la română a enumerat trăsăturile genului epic - "blondă, 60-90-60, ochi albaştri"- şi a conchis: "frumos gen epic".

          -frumoasă profa de română, sau colega din rândul al treilea de la fereastră; zic ; epic

2."Ana moare şi nu mai prinde Învierea"

          - eu pun pariu cu tine că a murit ca să prindă învierea

3."Această nuvelă psihologică se desfăşoară la hanul de porci. Aceasta este realizată în spaţiul urban, descriind ţăranul şi dezumanizarea banului"

          -corect!!! Banii fac mai multe decât unii oameni…păcat că ei se dezumanizează şi noi ne degradăm şi ne scade valoarea

          

      4.“Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.”

                 - defapt de la pagina 313; până acolo a făcut o probă; ciornă se numeşte

5.“În versurile: "Ce-ţi pasă ţie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafărul este în gagicăreală şi ea îi spune că nu ştie dacă va fi al ei sau va fi altul”

           - dacă tot e gagicăreală, eu zic să rămână cu amândoi; unul o satisface moral, altul material; mai trebuie unul şi pentru partea fizică; să fie pă trend

6.“Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de nişte oameni invidioşi.”

            - sau cum să scapi de gura soţiei

7.“Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.”

            - păi dacă i-ai dat tu meditaţii; gratis!

Perle preluate de aici şi de aici.

Tag

   Am primit de la Iri o leapşă foarte drăguţă şi numai bună de a fi transformată într-o postare aşa mai…light. Multumesc Iri!!!

1.Să începem cu ceva simplu . Revista preferată . Argumentaţi

 Nu pot spune că am o revistă preferată, dar îmi plac Elle, Vogue, Look,pentru că mă relaxez citindu-le.

2.Culoarea preferată
 Bej, maro, peachy, roz prăfuit,somon.

3.Serialul preferat
  Pretty Little Liars, Gossip Girl, Anatomia lui Grey, Neveste disperate.

4.Emisiunea preferată
  A haunting.

5.Cartea preferata
Ultimul Cato de Matilde Asensi.

6.Cantecul preferat
Momentan Gwen Stefani – Don’t speak.

7.Filmul preferat
The fourth kind.

8.Blogul preferat
 Toate blogurile pe care le citesc.

9.Cantaretul preferat
Nu am aşa ceva.

10 .Tara preferata  
Prea multe.

Părerea mea despre link exchange-uri

   M-am hotărât să scriu această postare, care de altfel o am în minte de ceva timp, deoarece tocmai citeam pe un blog (zona beauty) nemulţumirea unei domnişoare. Era ea supărată că oricâte propuneri le-ar fi făcut “veteranelor” de a o adăuga în blogroll-ul lor, nu i-a fost acceptată niciuna. Păi hai că te lămuresc eu de ce eşti refuzată.

   Le vom împărţii pe cele care te-au refuzat în două categorii, în funcţie de cum gândesc respectivele.

CATEGORIA “A” sau categoria fiinţelor înfumurate

   De ce te-ar adăuga ea, mare guru într-ale frumuseţii, în blogroll-ul ei,pe tine bloggeriţă la început de drum, atât timp cât nu câştigă nimic de pe urma ta, în afară de un follower în plus?

CATEGORIA “B” sau categoria fiinţelor raţionale

    Ei bine persoanele care se încadrează în această categorie îmi plac. De ce să adauge în blogroll-ul lor pe cineva, doar pentru a-l ajuta să se lanseze, dacă pe ele personal nu le atrage nimic din ce scrie acel blogger? Vor promova bloguri pe care le consideră interesante şi nu doar fiindcă x sau y le roagă insistent să le facă puţină reclamă.

      Ceea ce am scris se aplică pentru oricare zonă a blogosferei. Nu mi se pare normal să cerşim un loc pe blog-ul cuiva, doar pentru a fi promovaţi. Trebuie să ne promovăm noi pe noi, prin intermediul a ceea ce scriem pe blog. Dacă va vrea cineva să ne citească, ne va citi chiar dacă numele nostru (cu link-ul afferent) se află sau nu în blogroll-ul marelui ABCDE….YZ!

Discriminarea

        Azi vreau să vorbesc puţin despre discriminarea în funcţie de naţionalitate.

        Mi s-a întâmplat de multe ori să văd persoane marginalizate pe nedrept, doar fiindcă erau “bozgori” sau ţigani. Am păţit şi eu o dată acest lucru, dar într-un cadru nesemnificativ. Totuşi nu pot să nu mă întreb “de ce”? Ce te interesează pe tine că sunt unguroaică 75% şi restul de 25% un amestec de româncă şi evreică în condiţiile în care vorbesc cu tine româneşte, îţi respect obiceiurile şi tradiţiile şi mai ales ţara? De ce mă bagi în aceaşi oală cu maghiarii care s-au născut aici, dar totuşi nu ştiu sau nu vor să scoată un cuvânt dacă li te adresezi pe limba ta, limba oficială a ţării. Da, ei nu au nici o scuză!

        Ţie îţi convine când mergi în străinătate să fi nevoit să roşeşti când trebuie să recunoşti că eşti român? Să fi tratat de multe ori mai rău decât un infractor? NU!

        Nu vrei să fi discriminat? Schimbă-ţi atitudinea faţă de străini şi faţă de cei de altă etnie! Schimbarea începe când realizăm că noi înşine trebuie să fim mai buni.

 We share the same biology regardless of ideology!

La mulţi ani mie şi celor care îşi sărbătoresc ziua de naştere azi, 24.08.2011 !!!

Jurnal de vacanţă : Vatra Dornei

     Vatra Dornei sau “Perla Bucovinei” este un oraş-saţiune unde revin destul de des datorită faptului că este o oază de linişte faţă de mult prea aglomeratul oraş în care locuiesc. Indiferent dacă alegeţi să mergeţi vara sau iarna, întotdeauna veţi avea ce vedea şi ce face.

     Eu ajung destul de des aici, deoarece am rude şi de asta cred că vă pot sugera câte ceva dacă vă gândiţi să ajungeţi aici.

      

     Cazare: puteţi alege între câteva hoteluri, pensiuni, vile şi cabane

     Restaurante: diferenţele de preţ între restaurantele din centru şi cele din împrejurimi nu sunt prea mari, aşa că vă recomand localurile din zona centrală care sunt adaptate nevoilor turiştilor

     Obiective turistice în Vatra Dornei şi împrejurimi (selecţie personală ): parcul cu veveriţe din centrul oraşului, muzeul etnografic, mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, castelul lui Dracula, Poiana Negri, comuna Ciocăneşti şi Cheia Zugrenilor. Dacă puteţi petrece mai mult de 3 zile în zonă trebuie să ajungeţi neapărat la mănăstirile Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa şi Putna şi să parcurgeţi cel puţin un traseu montan în cazul în care sunteţi atraşi de drumeţii. Dacă ajungeţi aici iarna, pârtiile vă aşteaptă.

   

Am o facultate deci sunt cineva…

    Aceasta este o frază pe care în ultimul timp o aud tot mai des, din păcate. Vă explic imediat de ce aşa şi nu din fericire.

    Din ce în ce mai des aud oameni care se scuză pentru neîndeplinirea unor sarcini cu faptul că ei au o facultate. Da, înţeleg ca dacă ai terminat facultatea de ştiinţe economice şi nu găseşti un loc de muncă în domeniul tău preferi să te angajezi pe un post de vânzătoare decât pe unul de femeie de serviciu. Da, înţeleg că dacă ai o diplomă de farmacist nu ţi-ar conveni să lucrezi ca recepţioner marfă, dar NU mai înţeleg atunci când fluturi diploma de absolvire a facultăţii sub nasul cuiva şi îi spui că tu nu ştergi praful de pe biroul pe care lucrezi că ai o facultate şi susţii sus şi tare că asta e treaba “păturii de jos”, că tu nu găteşti şi nu faci curăţenie fiindcă asta e treaba menajerei, că tu nu “îţi rupi mâna” cărând sacoşele de la piaţă.

    Hai să lămurim… “pătura de jos” cum îi numiţi voi “intelectualii” pe cei care nu au o facultate sau pe cei care prestează servicii care sunt caracterizate de munca fizica sunt şi ei oameni, oameni cărora dacă le-ai cere ajutorul majoritatea ţi-ar întinde mai repede o mână decât voi ăştia care vă credeţi mai deştepţi.

    Şi încă ceva: dacă nu ar fi oamenii aceştia ne-am împotmoli în gunoiul intelectualilor (dar nu numai).             
    Nesimţiţilor!!!

  

Avem puterea de a ne face fericiti?

Ce este fericirea?
O intrebare care ne paralizeaza constiinta,sufletul si gandirea de fiecare data cand o auzim.
Groucho Marx spunea: "In fiecare dimineata,cand deschid ochii,îmi spun:Eu am puterea de a ma face fericit sau nefericit azi.Am posibilitatea de a alege.Ziua de ieri este moarta,iar mâine nu a sosit încă. Eu am doar o zi, astăzi, şi am de gând să fiu fericit."
Si atunci stau si ma intreb:daca sta in puterea noastra sa fim fericiti sau nu,de ce mai suntem tristi?De ce fiecare om are o durere interioara neimpartasita?De ce consideram un om trist ca fiind rece? 


P.S: Postarea nu contine diacritice, deoarece am preluat-o direct de pe o alta pagina personala!

Gunoi pentru…gunoaie

     Cred că vi s-a întâmplat nu o dată să vedeşi oameni aruncând mizerii pe jos şi probabil că şi unii dintre voi faceţi asta. Acum că se întâmplă o dată mai treacă-meargă, dar când deja devine un obicei nu sunteţi altceva decât nişte…gunoaie.

     M-am săturat de scuze gen “mi-a scăpat” (apleacă-te şi ridică afurisitul acela de ambalaj) sau “ups! Bate vântul” ( bate vântul nesimţirii)!!! Vrem o ţară curată dar ne este greu să ţinem un ambalaj în mână sau în geantă până la primul coş de gunoi!

    Aş vrea să văd cum arată locuinţele acestor cetăţeni care pretind sus şi tare că vor o ţară mai curată şi imediat ce şi-au terminat ţigara şi batonul de ciocolată aruncă “rămăşiţele” pe jos.

Jurnal de vacanţă : Buşteni

   Doresc ca în cadrul postărilor intitulate “jurnal de vacanţă” să vă prezint din când în când locuri pe care le vizitez şi să vă ofer şi câteva informţii subiective (obiective găsiţi câte vreţi pe google).

   Una dintre destinaţiile acestei vacanţe a fost localitatea Buşteni, unde am petrecut 5 zile minunate.

    Vreau să încep prin a vă spune câteva cuvinte despre cazare şi anume că există o mulţime de variante din care să alegeţi, variante pentru orice buzunar (vile,pensiuni, case personale,cabane). Noi (eu+părinţii+încă câteva familii) am ales o vilă unde preţul unei camere duble era de 60 lei/noapte. Camera avea baie personală,mobilă nouă, TV şi frigider, deci tot ce e necesar pentru o şedere decentă.

    Acum despre orăşel: este un oraş tipic de munte şi asta e ceea ce îmi place la el, adică are şi o parte mai sălbatică,neafectată de mâna omului.Sunt o mulţime de standuri cu suveniruri şi obiecte de artizanat, cele mai multe în zona telecabinei.

    Ce nu trebuie să rataţi dacă ajungeţi în Buşteni şi în împrejurimi, adică ce trebuie să vizitaţi neapărat: Babele şi Sfinxul, Crucea de pe Caraiman, cascada Urlătoare, Castelul Peleş şi Pelişor.

         ORAR-ul pe care l-am urmat noi:

Ziua 1: zi liberă ( a se înţelege că ne-am petrecut ziua la vilă şi prin orăşel)

Ziua 2: Babele – Sfinxul - Crucea de pe Caraiman

Ziua 3: Mănăstirea Caraiman - cascada Urlătoare

Ziua 4: zi liberă

Ziua 5: Castelul Peleş şi Pelişor

   Ne-am fi dorit foarte tare să parcurgem traseul Jepii Mari, dar din păcate timpul petrecut în Buşteni nu a fost suficient pentru a include şi acest traseu pe lista excursiilor, dar cu siguranţă că atunci când ne vom întoarce în acel orăşel pitoresc traseul va fi primul în programul nostru.

Ceva

“Ce ar fi putut să-mi placă dacă nu enigmele?” (Giorgio De Chirico, 1912)

  

   Chiar aşa… dacă nu ar exista enigmele şi dorinţa de a evolua, atunci ce ne-ar mai anima vieţile, ce ne-ar mai capta atenţia? Probabil răspunsul vostru este: dragostea. Eu nu sunt de accord. Şi iubirea este un mister, nu?

    Azi mă simt o străină pe propria-mi scenă. Mi se pare că toate regretele mă ajung din urmă ca nişte nisipuri mişcătoare otrăvite. Mă încolţesc gânduri străine şi dureroase. Simt cum mă scufund într-un abis necunoscut şi acid. Şi doare. Şi fug, dar n-am unde.

Este Mircea Badea un simplu b/vlogger de success?

   Bănuiesc că majoritatea cunoaşteţi emisiunea “În gura presei” (Antena 1) moderată de Mircea Badea. Pentru cei care nu ştiţi despre ce este vorba voi explica acum pe scurt. Este o emisiune în cadrul căreia sunt puse la dispoziţia prezentatorului câteva ziare, acesta având libertatea de a îşi expune propria părere referitoare la ştirile zilei.

   Atunci vin eu şi întreb: nu este Mircea Badea doar un b/vlogger de success? Poate fi considerat om de televiziune asemenea colegilor săi de breaslă?

Români vs. străini în aeroport

   Ieri noapte la ora 03:45 am ajuns la aeroport, unde am mers să o conduc pe mama care a plecat în SUA în  vizită la sora mea. Pe lângă zborul ei mai erau încă două, cu destinaţia Italia, respectiv Anglia.

   Lume multă, de toate felurile, deci un bun prilej de observare a compatrioţilor şi nu numai. De ce vă povestesc toate astea? Fiindcă vreau să vă împărtăşesc şi vouă uimirea mea, nefondată aş putea spune acum, care are ca sursă de provenienţă simplitatea cu care am deosebit românii de străini în aeroport (şi num ă refer aici la limba vorbită, ci la atitudine şi stil vestimentar). Ei bine…let’s get started!

   Româncuţele noastre majoritatea erau pe tocuri cui de 10 cm, purtau maieuri cu paiete şi fel de fel de mesaje neinteresante, fustiţe până sub fund, iar ca topping unele şi-au expus, inevitabil, pielea MULT PREA ciocolatie ( ca să nu zic carbonizată).

    Românaşii erau şi ei prezenţi, unii mai pensaţi decât o femeie, alţii cu tricouri Gigolo Americano, iar alţii cu kg de aur atârnând de gât şi încheietură. A…şi cu tatuajele la “purtător”.

   Toţi aparţinătorii categoriilor descries (mai erau şi români decenţi, evident) vorbeau tare, de parcă pe cineva interesa că domnişoara X şi-a uitat periuţa de dinţi acasă, sau că pe Y l-a rugat mama să îşi pună “o tablă de slănină” în geamantan. Plus că din când în când se auzea sunând ostentativ câte un telefon pe ritmuri house sau de manele.

   Ce vă puteţi dori mai mult, dimineaţa la 4 într-un aeroport când încercaţi să mai împărtăşiţi câteva cuvinte cu persoana pe care o însoţiţi, înainte de despărţire?

   Acum să trecem la străini. Ce aş putea să vă zic?

   Fetele erau îmbrăcate foarte lejer, cu blugi, tricou, cardigan şi sandale sau tenişi, iar băieţii şi ei la fel de lejer. Pai domnule de atitudine nici nu mai are rost să vorbim! Nici nu ştiai că sunt acolo decât dacă treceai pe lângă ei şi prindeai frânturi de conversaţie în engleză şi chineză/japoneză, după caz.

   Cu ce credeţi voi că ne mai deosebim de străini?

Blogul ca o carte

   Poate fi blogul considerat o carte într-un proces continuu de redactare? Personal consider că acesta este noul statut al blogurilor. De ce? Foarte simplu: deosebim un blog de altul la fel cum deosebim o carte de alta, urmând aceleaşi principii. 

   La o carte primul lucru care ne atrage este coperta, la blog este tamplete-ul, citim cărţi în funcţie de ce informaţii ne dorim să extragem din ele (dacă suntem pasionţi de istorie citim biografii, cărţi de specialitate şi romane istorice, dacă suntem pasionaţi de arta machiajului ne vom axa pe cărţi de specialitate,etc. etc.) , la fel şi cu blogurile ( vrem să aflăm ce se poartă în sezonul toamnă-iarnă accesăm un blog de fashion, vrem să aflăm noutăţi din lumea mondenă căutăm un blog axat pe ştiri mondene). Totodată facem diferenţa între bloggeri la fel cum o facem între scriitori: sunt scriitori care scriu “bine” sau “prost” , la fel şi bloggeri, sunt scriitori care reuşesc să capteze atenţia unui cititor încă cu prima pagină a cărţii, precum sunt bloggeri a căror prim post pe care îl citeşti te convinge că persoana din spatele cuvintelor are ceva interesant de spus.

  Şi acum întreb: voi ce credeţi, este blogul cartea generaţiei tinere de azi?

Dezamăgirea. Sau ceva mai dureros decât o palmă

   Aţi avut vreodată un moment în viaţă când simţeaţi că sunteţi dezamăgiţi de voi înşivă, iar consecinţele pe care a trebuit să le suportaţi v-au îndreptat către a fi dezamăgit de o persoană dragă şi foarte apropiată? Dacă da, atunci înţelegeţi când spun că această deziluzie este mai dureroasă decât o palmă.

Recomandare: carte

      “Ultimul Cato” este un bestseller spaniol al acestui deceniu. Dacă sunteţi pasionaţi de istorie şi dacă vă doriţi să pătrundeţi într-o lume a misterelor omenirii, atunci cu siguranţă vă va face plăcere să citiţi acest roman al Matildei Asensi.
   

      „O călătorie pasionantă într-un trecut cufundat în mister, ascuns sub vălul alegoriilor literare. Un roman care ne deschide ochii şi ne înfioară inimile.“ (James Rollins)
      „O aventură uluitoare, pe cât de spectaculoasă, pe atât de inteligentă, care valorifică perfect minuţioasa documentare istorică.“ (Booklist)
      „Cititorii sensibili la istorie - mai ales la cea a Bisericii, a societăţilor secrete şi a ritualurilor iniţiatice - vor găsi aici nenumărate delicii.“ (Publishers Weekly)

De unde au aparut piţipoancele?

    Sau mai bine zis cum au apărut pe plaiurile mioritice.E foarte simplu.Dacă aruncăm un ochi pe site-urile cu ştiri mondene ale americanilor este imposibil să nu dăm de Paris Hilton.

        “Nu văd nimic ieşit din comun la ea” veţi spune majoritatea, deoarece nu vedeţi decât un personaj căruia îi plac bling-blingurile, sclipiciul şi rozul. Nimic mai adevărat: nu e o femeie care să îţi agreseze retina. De ce am ţinut să menţionez toate astea? Pentru că de aici va porni teoria mea conform căreia,cel puţin teoretic, voi încerca să deduc care este  sursa de inspiraţie a piţipoancelor made in Romania.

         Luăm subiectul numărul 1 şi  îl numim simplu: Piţi. Ei bine, Piţi a descoperit, în timpul procesului de dezvoltare intelectuală, un anunţ care nu corespundea cu ceea ce căuta ea (replică geantă Luis Viton). Enervată la culme accesează link-ul şi dă de o tipă “bună” cu brăţări “sclipicioase”,cu buze frumos conturate cu roz şi cu un Louis Vuitton autentic la braţ. Stă puţin pe gânduri şi pe principiul “dacă ea poate, eu de ce să nu pot?” goleşte cardul lu’ tăticu’ confundând ideea de “less is more” cu… “more is more”.